O pestera singuratica

In 2014 un grup de exploratori au vrut sa petreaca ceva timp de calitate in Parcul National Snaefellsnes din Islanda. In timp ce investigau un teren plin de lava au gasit o pestera in care au gasit artefacte foarte vechi. Exista chiar si un foc, erau oase de cai, un fel de pat, sau cel putin ce ramasese din el.

Ramasitele aveau 900 de ani vechime. Se pare ca acolo s-ar fi ascuns cineva in secolele 11-12, insa nu se stie ce a determinat aceasta sedere indelungata acolo. Dupa oasele calului se pare ca omul comisese fapte care cadeau sub incidenta legii, calul era nemancat si parea a avea probleme de sanatate.

Dupa ce islandezii au trecut la crestinatate in anul 1000 i.Hr. carnea de cal a fost interzisa, nu a mai putut fi consumata. Cel care a stat in pestera se pare ca mancase carne de cal, ceva neobisnuit pentru acele vremuri. Exploratorii au concluzionat ca terenurile pline de lava intarita reprezentau un adevarat cufar plin cu artefacte deosebite care de abia asteptau sa fie descoperite.

Lamai pentru elite

Lamaile erau in trecut ceea ce este caviarul astazi. In Roma Antica doar cine isi permitea sa le cumpere le putea savura. Doar doua citrice au fost cunoscute in Mediterana vreme de peste 1.000 de ani, lamaita si lamaia. Numai cei bogati cumparau lamai si se bucurau de gustul deosebit si de proprietatile medicinale.

Lamaia a ajuns sa fie cunoscuta de abia dupa 400 de ani de la aparitia lamaitei. Cele mai vechi urme de lamai au fost descoperite in Forumul Roman, datarea lor scotand la iveala faptul ca ar fi fost de prin secolul I i.Hr. si secolul I d.Hr. Intre timp si alte citrice au ajuns din Asia de Sud-Est, portocala, mandarina, lime-ul, pomelo. Cele din urma erau vazute ca niste culturi obisnuite, insa lamaita si lamaia erau doar pentru cei care le meritau, cei bogati.

Unde mergem dupa revelion? In vacanta, dar sa fie ieftina, asta prefera turistii

De sarbatori toata lumea pleaca, vacante peste vacante, vizitare de zone splendide, mancare din belsug, distractie. Dar, ca orice minune care nu prea dureaz asa de mult, dupa 3 ianuarie toata lume revine la lucru si atunci apare depresia post-sarbatori. Incepi sa nu prea ai chef, esti nostalgic, ai vrea sa stai acasa si sa tot lenevesti pe canapea in fata unei cesti de ceai negru. Nu se poate pentru ca asta e treaba, asta e programul. Totusi poti scapa de depresia de dupa sarbatori cu o vacanta scurta intr-o destinatie ieftina, ideala pentru vizitat iarna.

Pe lista destinatiilor preferate de turistii de ocazie se afla Dublin. Irlanda te atrage cu bere, cu whisky, cu pub-uri irlandeze ideale pentru distractie si discutii interminabile. In Dublin cazarea e ieftina pe timp de iarna, zborurile sunt destule si sunt ieftine, in ianuarie poti merge si la festivalul de muzica irlandeza, se poate vizita Insula de smarald. Lisabona vine tare dupa Dublin, aici poti manca fructe de mare, meniurile de la restaurantele de top au si ceva din bucataria marocana si spaniola, toate mancarurile sunt foarte delicioase si sanatoase.

Tot in Lisabona poti sa-ti petreci timpul admirand minunile arhitectonice si siturile de patrimoniu mondial UNESCO. Plecam din insorita Portugalie si aterizam in Venetia. Aici aveti acces neingradit la peisaje minunate, la sali neconventionale de artizanat si la galerii, restaurante neconventionale. In februarie poti sa mergi si la celebrul Carnaval de la Venetia. Spania ii imbie pe turistii care vor sa descopere peisaje superbe de iarna cu Barcelona, locul unde se poate admira arhitectura lui Gaudi, unde se poate manca bine cu bani putini, unde se pot vedea festivaluri deosebite si concerte gratuite, parade.

Alaturi de Barcelona puteti vizita si Sevillia. Aici veti fi impresionat de stradutele marginite de portocali, puteti afla povesti fascinante despre flamenco, matadori, arhitectura gotica. Viena isi asteapta turistii pe perioada iernii cu palate habsburgice, muzee, cai dansatori, dar si casele lui Beethoven si Brahms sau Mozart. In acest fel alungati monotonia si depresia, ramaneti si cu amintiri minunate, puteti reveni la locul de munca dornici sa faceti performante si aveti eficienta mai mare la orice sarcini primiti.

 

Victimele s-ar putea sa joace rolul pana la capat

Copiii care cad in plasa bolnavilor de MSBP (Sindromul Münchausen) nu au mai mult de cinci ani. Un copil aflat la acea varsta nu prea pune intrebari si nici nu tradeaza parintele care pare grijuliu. Ce se intampla cand micutul creste?

Copiii mai mari care sunt victime ale MSBP au inceput sa rezoneze la deceptiile parintilor si sa aiba un comportament care practic cerea reactii din partea parintilor prea protectori.

Daca micutii spuneau adevarul existau si consecinte, deci teama de adevar si repercusiuni era prea mare. Pe de alta parte daca tot ii spui unui copil ca e bolnav pentru o perioada lunga de timp el chiar crede asa ceva.

Rolul doctorului de a descoperi adevarul e si mai greu, asa ca jocul dintre parinte si copil va continua fara intreruperi.

Stoolball

Inca se mai practica in anumite zone din Anglia de sud-est. Originile sale sunt destul de vechi, e un sport de prin secolul 14 din Sussex.

Este un fel de stramos al cricket-ului si baseball-ului, insa sunt si unii care cred ca stoolball-ul a fost primul sport cu bata si minge jucat in America de Nord in Plymouth.

Nu se stie cum a fost jucat in trecut, era pentru barbati si femei, regulile nu prea s-au schimbat de la o regiune la alta. Jucatorii loveau o minge cu o bata apoi fugeau printre obstacole, scaune, bata era din lemn, ovala, scaunele joaca rolul obstacolelor din cricket.

Era o vreme cand stoolball era foarte popular. Deja in 1927 erau peste 1.000 de cluburi unde se practica sportul in toata lumea. In timpul experientei ca prizonier in Al Doilea Razboi Mondial, unul dintre oamenii care au stat in inchisoare a vazut jucandu-se acest sport la Colditz.

Jacuzzi-ul disperarii ascunde un pericol nevazut

Acest lac este sub apa, in Golful Mexic. Se afla la 1000 metri sub apa, chiar pe fundul golfului. Apa dintr-o zona devine foarte sarata si densa asa ca nu se mai combina cu apa din jur.

Lacul de sub apa are propria suprafata, mal si proprii curenti. In apa sunt 18 grade Celsius, e destul de cald, in apa din jurul lacului sunt doar patru grade Celsius.

Doar midiile mai traiesc pe acolo, in rest toate creaturile au murit din cauza metanului si a sarii. Crabii cauta in acest lac mancare, insa daca se aventureaza prea departe mor instant.

In apa exista insa si vietati microbiene, aceste vietati microscopice putand semana cumva cu viata de pe alte planete.

Tadeusz Wiejowski

Prima persoana care evadase din lagarul de concentrare a fost Tadeusz Wiejowski, un polonez care se ocupa cu realizarea pantofilor.

El a ajuns acolo cu primul transport de detinuti in iunie 1940. A fost ajutat sa scape de inca cinci polonezi care lucrau in tabara respectiva. In iulie 1940 el s-a deghizat intr-un muncitor si a plecat din lagar.

Cu un tren a parasit zona respectiva si a scapat. Patru dintre cei care l-au ajutat au murit, al cincilea a fost interogat ore intregi.

Dupa evadare barbatul s-a intors in orasul sau si a stat ascuns ani buni. Pana la urma a fost prins si executat intr-o inchisoare de maxima siguranta.

Eugeniusz Bendera

Cand s-a produs una dintre cele mai celebre evadari de la Auschwitz, cea a lui Kazimierz Piechowski, impreuna cu el au mai fost trei detinuti despre care nu s-au spus prea multe.

Bendera era unul dintre ei. Desi nu se stie mai nimic despre viata sa el a fost la fel de curajos precum Piechowski. Bendera era din Ucraina si lucra ca mecanic in Auschwitz, atunci s-a imprietenit cu Piechowski.

Cand a aflat ca va fi executat el i-a cerut ajutor colegului sau. Impreuna au pus la cale un plan de evadare genial. In iunie 1942, impreuna cu alt prieten au impins un carucior de gunoi pana la locul unde se aruncau deseurile.

Cei trei au furat uniforme, Bendera a mers la garaj cu o cheie duplicat si a plecat cu o masina rapida la locul unde se ascundeau prietenii sai. Cu masina au pornit spre poarta, imbracati in militari si portarul le-a deschis poarta spre liberate.

Dupa cativa kilometri de mers cu masina au abandonat-o si au inceput sa mearga printr-o padure poloneza. Bendera s-a stabilit in Varsovia si a murit prin anii 1980.

Atatea tentatii la Duty free

In weekend-ul trecut am fost intr-o mica calatorie in Marea Britanie si urma sa iau avionul pentru a ma intoarce. Deoarece aveam mai mult timp la dispozitie, mi-am permisa sa ma plimb prin magazine si sa iau ceva chestii minore de la Duty Free. Cred ca toti cunosc care este povestea cu preturile mai “mici” de la Duty Free, deoarece aceste magazine sunt amplasate in aeroporturi sau vami terestre, ceea ce presupune ca detinatorii acestor magazine nu achita anumite taxe ce tin de import/export.

Adevarul este ca pretul produselor, de cele mai multe ori, nu difera prea mult de cel dintr-un magazin normal, de aceea cumparatorul obisnuit nu face nicio economie. Ideea ca economiseste ceva daca cumpara de la Duty Free este doar in mintea sa, deoarece, practic vorbind, el cheltuie mai multi bani, deoarece crede ca ia produsele la un pret mai bun, de aceea isi permite sa ia o cantitate mai mare decat ar avea nevoie, ca doar “economiseste”.

Dupa cum ziceam, treceam pe langa magazinele Duty Free, unde sunt expuse cele mai renumite branduri si nu aveam nicio intentie sa ma opresc sau sa cumpar ceva. Trebuie sa recunosc faptul ca au o amplasare foarte buna. Ce sa faca un calator care mai are de asteptat zborul sau daca nu sa se plimbe prin magazine, unde, fara indoiala, va ajunge sa cumpere ceva?

Magazinele Duty Free au panouri stralucitoare si foarte multa lumina, marketing-ul vizual este bine pus la punct. Panourile luminoase atrag atentia potentialilor cumparatori, de aceea sunt folosite pe larg si aduc rezultate. Pe langa asta, magazinele au un personal de deservire foarte amabil. Si acest lucru conteaza enorm. Carui cumparator nu ii place sa fii tratat cu amabilitate, sa i se faca propuneri si sugestii? Personalul de calitate este un aspect pe care il apreciez mult, inclusiv la Duty Free.

Dupa cum ziceam ma plimbam prin magazine fara intentia de a cumpara ceva. Eram naiva, acum stiu asta. M-am oprit la un magazin cu produse cosmetice. Sincer, nu aveam nevoie de niciun produs, dar m-am oprit din curiozitate. Imediat s-a apropiat de mine o domnisoara din personal. Mi-a pus intrebari, m-a indemnat sa testez diferite produse, pana cand intr-un final, am iesit de acolo cu trei produse cosmetice, pe care, sincer, nu stiu cum am ajuns sa le cumpar.

Imi parea amuzant, dupa, cand am stat sa ma gandesc cum am ajuns sa cumpar acele lucruri, cand analizam cu un spirit critic intreaga afacere Duty Free. Se pare ca uneori nici cei mai critici si precauti nu sunt feriti de mrejele marketing-ului sau al artei de a vinde pe care o detin unii vanzatori.

Sincer, pe de alta parte, admir aceasta calitate. Nu oricine stie si poate sa vanda. Pentru ca aceasta este o teorie intreaga si o aplicatie psihologica in acelasi timp. Mie mi-au fost vandu-te acele produse intr-un mod elegant si deloc deranjat, de aceea, acea domnisoara, care m-a facut sa ies din magazin cu trei produse de care nu aveam nevoie, are toata admiratia mea. Cu toate ca, din experienta invatam si ne dam seama cum sa rezistam la strategiile vanzatorilor, cum sa devenim cumparatori rationali si sa nu ne lasam manipulati.

Tangoul argentinian

Fara indoiala, dansul este o arta. Complexitatea miscarilor, povestea din spate, explozia de emotii – toate formeaza o capodopera artistica. Mie imi place mult dansul si imi place sa descopar stiluri de dans. De mult timp sunt pasionata de tangoul argentinian, pentru ca mi se pare ca exprima o pasiune pe care nu am intalnit-o in alte stiluri.

Tangoul este un dans emotional. Atractia dintre parteneri, schimbul de priviri, muzica, notele, totul ma duce cu gandul la Argentina. Chiar daca initial tangoul a fost considerat un stil de dans prea dezmatat, cu timpul si-a ocupat locul de cinste drept un stil mirific de dans.

Am reusit sa asist, acum un an la un spectacol de dans tinut in aer liber, in cadrul caruia cateva perechi au dansat si tangou argentinian. De atunci m-am indragostit de acest stil si de muzica argentiniana. Am inceput sa caut cursuri pentru a ma inscrie si pentru a descopri acest gen de dans de care ma indragostisem.

Am reusit sa gasesc usor o scoala de dans, care ofereau si cursuri de tango argentinian. La primele cursuri am fost putin dezamagita, deoarece credeam ca rapid voi reusi sa invat miscarile dansatorilor de care fusesem atat de mult frapata. Insa, mai intai, a fost partea de teorie. Ni s-a explicat despre fundamentul acestui stil de dans, despre conexiunea dintre parteneri, care trebuie sa se mentina pe tot parcursul dansului, despre tipologia miscarilor, despre cum partenerii trebuie sa se simta unul pe celelalt, astfel incat dansul sa fie un tot intreg, un singur gand si o singura miscare.

Am inceput sa merg cu drag la cursuri, caci imi placeau foarte mult si profesorii de dans. Era un cuplu, care dansau impreuna de vreo 10 ani si erau foarte frumosi si simpatici. Partenerul meu de dans, era un tanar de la facultatea de construcii. Am stat mult sa povestim cum el despre cum am ajuns la aceeasi scoala de dans si sa urmam aceleasi cursuri. Ne intelegeam foarte bine, chiar, mai mult decat atat as putea spune.

Dupa luni de antrenament, incepi sa dansezi din placere. Totul devine mult mai clar si mai usor. Orice muzia iti este familiara, incepi sa o simti si tangoul este o parte din tine, de parca ai facut asta de ani de zile. Ne placea foarte mult impreuna cu partenerul meu de dans sa experimentam muzica cu un tempou mai rapid si sa inventam figuri noi.

Cam peste jumatate de an, cele mai bune cupluri am fost invitate sa participam la un spectacol oferit de scoala noastra de dans, astfel am debutat si pe scena. Aveam atat de multe emotii, credeam ca am uitat tot ce am invatat in aceste luni si ca nu mai stiu nimic, insa imediat cum a pornit muzica, o frumoasa melodie argentiniana, mi-am simtit partenerul aproape si s-a restabilit conexiunea dintre noi. Totul a decurs perfect si eram tare mandra de felul in care ne descurcasem.

Acum am un nou vis. Imi doresc foarte mult sa vizitez Argentina, sa vad un festival de tangou argentinian. Cred ca la ei totul este mult mai autentic, mi-ar placea atat de mult sa cunosc poporul care a inventat un stil de dans atat de pasional.